Gergely Szabo, antrenorul echipei naționale feminine de șah. Sfaturi pentru juniori
- Andreea-Bianca Panainte
- Mar 1, 2023
- 6 min read
Invitatul meu de astăzi este Gergely Szabo, un tânăr antrenor și jucător de șah, actual antrenor al Echipei Naționale Feminine. Szabo este un nume foarte cunoscut în șahul românesc, atât pentru performanțele sale ca și jucător: Mare Maestru Internațional, multiplu campion național (1993,1997,2000), medaliat la campionate europene și mondiale pe echipe; dar și pentru perfoamanțele ca și antrenor: fost antrenor al echipei Canadiene, antrenor al jucătorilor de top români și internaționali.
A: Deși ați avut performanțe admirabile ca și jucător de șah, ați ales totuși să deveniți antrenor. De ce?
G: În anul 2010 mi-am câștigat titlul de Mare Maestru și am mai continuat încă 4 ani ca și jucător și am realizat că dacă nu reușesc să îmi ridic nivelul cel puțin peste 2600 nu voi putea să trăiesc o viață pe care mi-o doresc. La un moment dat am spus că îmi place suficient de mult să predau și până la urmă se pare că nu a fost o decizie chiar așa de neinspirată, având chiar și rezultate😊. Acum chiar sunt antrenor full time, deși mai joc din când în când câte un turneu.
A: Felicitări pentru postul de antrenor al Echipei Naționale Feminine! Ne puteți povesti despre cum se derulează un antrenament cu lotul național?
G: Fișa postului de antrenor înseamnă în primul rând monitorizarea partidelor jucate la turnee a întregului lot de 13-14 jucătoare. Antrenamentele presupun pregătirea la adversar înaintea rundelor echipei naționale. Deasemenea avem mai multe cantonamente pe an care presupun 5-7 zile intense, cu câte 6-7 ore de șah pe zi, în care discutăm tema aleasă, plus mai facem excerciții de calcul ca să mai variem. Dacă jucătoarele au nevoie de pregătire la un turneu individual, eu le ajut.
A: Ați fost o perioadă lungă antrenorul Echipei Naționale Feminine din Canada. Ce diferențe sunt între Federația Canadiană și cea din România?
G: Nu a fost o perioadă chiar atât de lungă. Într-adevăr, pentru cei din afară li s-a apărut o perioadă relativ lungă, dar de fapt a fost vorba doar de o singură olimpiadă unde am antrenat. Am mai fost la Olimpiada de băieți U16 în 2014, 2016 și 2019. Federația mă aducea strict pentru aceste evenimente, deci nu aveam control continuu asupra componenței echipei, asupra pregătirii. Asta este o diferență mare. Este diferența dintre amatorism și profesionism. În anul 2014 au avut o super echipă la sub 16 ani, au avut numai medaliați la mondiale. A fost interesant că au avut o partidă și cu echipa României, chiar o echipă destul de puternică, cu Bogdan Deac, Mihnea Costachi, Andrei Dolana. Canada mereu a avut jucători foarte buni, anul trecut un băiat din Canada a ieșit campion mondial (Shawn Rodrigue-Lemieux). Ultimul nostru campion mondial a fost Cristian Chirilă. Revenind, am avut câteva cantomaente cu lotul, dar așa pe fugă.
A: Ce părere aveți despre proiectele noii federații? Credeți că astfel de turnee stimulează jucătorii să urmeze o carieră în șah?
G: Dacă aș fii avut aceste condiții acum 10 ani, probabil nu m-aș fi lăsat de șah. Turnee cu 5000 de euro primul loc și nu unul singur, ci 5 turnee într-un an, nu existau când jucam eu. Bineînșeles fiecare a încercat să facă după posibilități, dar un sponsor de magnitudine ca și SuperBet nu am avut. Sigur că proiectele se fac și cu idei bune, dar se fac și cu bani.
A: Credeți că șahul ar trebui să fie un sport televizat?
G: Cred că în momentul de față poate să fie un sport televizat. Lumea ar sta și s-ar uita dacă timpul de gândire ar fi mai scurt. Tinerii din ziua de azi preferă să se uite la lucruri mai dinamice. De exemplu, toată lumea se uită la fotbal unde sunt 90 de minute, cine s-ar uita la un meci de șah de 4 ore, chiar și între cei mai buni jucători? De aceea consider că lumea s-ar uita dacă timpul de joc ar fi mai scurt. Șahul a devenit foarte popular, dacă te uiți câtă lume joacă pe chess.com, e clar că mulți dintre ei s-ar uita și la turnee televizate. Trebuie un comentator, care nu trebuie să fie obligatoriu mare maestru, dar să aibă carismă, să știe să vorbească frumos cu publicul și să înțeleagă un pic și ce se întâmplă. Important nu este să stea să analizeze mutările cu calculatorul, dar să povestească ceva interesant despre cei doi jucători, despre istoria variantelor pe care le joacă, etc.
A: Considerați că este important ca un antrenor de șah să cunoască și psihologie?
G: Da, eu consider că este foarte important să cunoască multă psihologie. Se zice că 50% din șah este psihologie. Am avut ocazia să lucrez cu destul de mulți juniori care la antrenamente se descurcau mult mai bine decât la partidă. Aici este clar că psihologia e cauza, pe mai multe paliere: relația părinte-copil, relația părinte-antrenor, triunghiul antrenor-părinte-elev. Eu folosesc experiența mea personală, de exemplu le spun: fă ca mine în situația asta sau nu fă ca mine pentru că s-a întâmplat..și le dau un exemplu concret.
A: Câte ore de șah recomandați pe zi?
G: Dacă dorești să îți faci o carieră din șah voi merge pe mâna lui Ramesh (Ramachandran Ramesh), 4 ore pe zi sau în weekend puțin mai mult, câte 6 ore. Când deja ește Mare Maestru, 6-8 ore pe zi este indicat. La nivel de juniori se poate face performanță și cu mai puțin, 15 ore pe săptămână. Vrem sau nu vrem, talentul este un cuvânt frumos, dar până la urmă a zis chiar Ramesh: am un copil, mai puțin talentat care face 6 ore de șah pe zi și un copil talentat, dar face doar o oră de șah. Cine va ști mai mult șah? Ramesh recomandă analiza partidelor de top pe premiza că cu cât vezi mai multe, cu atât aplici mai multe.
A: Puteți să ne împărtășiți câteva secrete din șah?
G: În legătură cu antrenamentele de șah, sunt foarte mulți care consideră că este benefic să petreci foarte mult timp cu antrenorul, 10 ore pe săpămână, iar acest lucru este neadevărat. Foarte mult din munca pentru performanță este ceva ce faci singur. Nu te baza pe antrenor sau părinte, bazează-te pe tine. Ramesh recomandă un cantoment intens de o săptămână cu antrenorul și restul lunii singur. Mulți copiii vor la turnee sfaturi de la antrenori sau pregătire, dar Ramesh spune că trebuie să se descurce singuri. Nu spun că asta este cea mai bună tehnică, dar este important ca elevul să poată să se pregătească și singur. Nu există secrete în șah, doar trebuie să muncești foarte mult.
A: În momentul de față vă mai pregătiți sau doar antrenați?
G: În mod normal nu, doar înaintea unor turnee dacă decid să joc. Nu fac antrenamente serioase, doar mă mai uit peste linii sau fac tactică. Oricum finaluri sau teme poziționale mai fac, pentru că îi pregătesc pe elevi și trebuie să caut materiale noi, pentru a mă îmbunătăți. Drept dovadă, când am fost la mondiale cu echipa Canadei, înainte de rundă îi pregăteam și după mergeam la un seminar ținut de Ramesh și Sokolov, iar când terminau runda analizam partidele cu canadienii, și mai apoi urma să îi pregătesc pe elevii mei care nu erau din Canada. A fost obositor, dar și foarte frumos. Am considerat că nu se poate să nu particip la acest seminar care mă ajută să fiu mai bun în ceea ce fac.
A: În finalul interviului, ne puteți da un sfat pentru copiii ce vor să se apuce de acest sport?
G: Din punctul meu de vedere cam toată lumea ar trebuie să știe să joace șah: să cunoască regulile, să știe cam despre ce este vorba. De aceea, mi se pare foarte bine că există șah în grădinițe sau în școli, să existe o expunere la acest sport. Nu toată lumea trebuie să îl practice de performanță, este pentru 1%. Restul de 99% să învețe șah până la un punct în care să folosească ceea ce a învățat în șah, în domeniul de interes. Am prieteni care au făcut șah și acum lucrează în total alt domeniu și spun că gândesc diferit față de colegii care nu au practicat: văd cu câțiva pași în față, sunt predispuși să ia decizii, plus elementele care sunt la orice sport, respectul față de adversar, să faci parte dintr-o comunitate, să respecți regulile.
Comments